Îmbrăcați în straie naționale și purtând panglica tricoloră la piept, moldovenii au revenit de 27 august în Piața Marii Adunări Naționale pentru a retrăi evenimentele de acum 33 de ani, când în centrul Chișinăului s-a scris istorie, iar poporul a obținut libertate, suveranitate și ieșirea Republicii Moldova din componența Uniunii Sovietice.
La 27 august 1991, aici în Piața Marii Adunări Naționale, se adunase aproape un milion de oameni, care constituia atunci un sfert din populație. În mulțime erau locuitori din toate raioanele, inclusiv cele din stanga Nistrului. Manifestanții au confirmat adoptarea Declarației de Independenţă a Republicii Moldova față de URSS
Documentul, semnat de 274 de deputați din Primul Parlament, a proclamat statul moldovenesc suveran și democratic, a consfințit denumirea limbii oficiale drept limba română și a făcut referire la procesul european de construire a statului de drept. A fost momentul în care am apărut pe harta lumii.
Ana Vîlcu, care este medic de profesie, povestește că ani la rând a cerut „limbă și alfabet” în cadrul reuniunor organizate de Mișcarea de Renaștere Națională. În dimineața zilei de 27 august 1991, ea a venit în Piața Marii Adunări Naționale, având în mâini un tricolor pe care îl ținuse ascuns acasă.
,,O bucurie cum să vă spun, când am terminat facultatea nu aveam așa. Mă gândeam că mâine, poimâne va fi unirea cu țara, acolo unde am fost rupți în 40. Dar uitați-vă cât s-a întins 33 de ani și nu am mai revenit de acolo unde am fost rupți cu forța. Noi suntem de acolo, acolo trebuie să revenim, acolo ne va fi bine, unde e neamul și țara, nu unde e străinul care ne vrea robi și să fie stăpâni pe noi”.
Gheorghe Țurcanu din satul Cornești, raionul Ungheni, vine în fiecare an în Piața Marii Adunări Naționale pentru a retrăi bucuria din acea zi istorică. Bărbatul spune că a luptat în stradă pentru obținerea independenței: a îndurat foame, a dormit săptămâni în șir în corturi și a participat la proteste. Acum, el spune că își dorește să vadă Moldova în marea familie europeană.
,,Azi trebuie să fiu aici fiindcă sunt român din rădăcini și tot neamul meu a fost român. Noi suntem veniți din partea aceea aici în Basarabia și nici de cum nu vreau ca noi să ne schimbăm. Eu mă bucur că am ajuns până acum dar tare aș dori să ajung când noi vom fi parte a Românei, a Europei întregi”.
Printre cei care se afla în Piața Marii Adunări Naționale în august 1991 se numără și Aurelia Lupașcu.
,,Aveam o emoție extraordinară, mai ales când vedeam adunarea de oameni care venea din toate raioanele pe jos, din Ialoveni, din Hîncești era extraordinar”.
,,Cum vă amintiți ziua aceea? Ziua aceea e ca o sărbătare mare unde nu aveai unde să calci în această piață cu copii cu bătrâni cu tineri, toți au fost pentru independență, o zi extraordinară, liberă și plăcută”.
,,Eram cu copii în piață, chiar copii fiind micuți strângeau din pumni și strigau limba noastră, limba noastră mama. Erau niște momente de suflet lumea stătea în genunchi, lumea cânta cântecele noastre naționale”.
,,Erau oameni de la țară care au venit cu flori din grădină stăteau pe toate ungheriile, pe toate laturile era o zi care cred că nu se va uita niciodată”.
,,Cetățenii spun că cele peste trei decenii de independență au fost marcate de multe turbulenţe politice, sociale şi economice dar, speră că independența obținută de țara noastră față de URSS a fost primul pas spre integrarea în spațiul european”.
,,Ziua asta este foarte importantă avem 33 de ani de când suntem o țară prosperă, independentă cu un viitor bun, cu un viitor European și toată lumea trebuie să înțeleagă că altă cale Republica Moldova nu are și nu poate să aibă, doar în Europa”.
,,Vrem unire, vrem pace, vrem ca neamul să înflorească și să trăim bine”.
,,Sperăm că totuși ne vom ridica ca să mergem pe aceeași cale care este spre independență, spre libertate, spre prosperare, spre Europa, altă cale nu avem”.
Lasă un comentariu