S-au împlinit 33 de ani de când armata rusă a pătruns pe teritoriul țării noastre, iar, după un război de cinci luni, nu s-a mai retras. Treizeci de mii de moldoveni au luptat pentru a apăra suveranitatea țării, iar peste 300 de eroi au căzut pe câmpul de luptă. Pentru a-i comemora și a omagia sacrificiul lor, foști camarazi, veterani de război, rudele și prietenii celor căzuți, alături de conducerea țării, s-au reunit la un marș al memoriei. Evenimentul a fost transmis, în direct, de ONE TV și Star TV.
Evenimentul a debutat cu depuneri de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul Capitalei, un simbol al unității și demnității naționale. Mai mulți oficiali, veterani și tineri au venit să își exprime recunoștința față de cei care au luptat pentru țară.
Marșul Memoriei a pornit din Piața Marii Adunări Naționale și a reunit studenți ai Academiei de Poliție și ai Academiei Militare „Alexandru cel Bun”, care au purtat în mâini portretele eroilor căzuți. Alături de ei au defilat militari, Batalionul cu destinație specială „Fulger” și trupele de carabinieri.
Punctul final al marșului a fost la monumentul „Maica Îndurerată” din cadrul complexului memorial Eternitate, unde s-au rostit discursuri, s-au depanat amintiri, s-au depus flori, iar foștii combatanți au fost invitați la un prânz ostășesc.
,,Nu am vrut un război, dar l-am trăit, nu am râvnit teritorii străine, dar am fost nevoiți să ne apărăm pământul nostru. 30 de mii de compatrioți au luptat, 321 de eroi și-au pierdut viața, o mie de persoane au fost rănite, însă toți v-ați ridicat pentru a apăra integritatea, independența și suveranitatea RM. Știu că mulți la început nu aveați nici arme, ați plecat doar cu bastoanele de cauciuc, dar toți v-ați ridicat să țineți piept separatiștilor”, a spus Maia Sandu.
Veaceslav Rotaru avea doar 21 de ani când a fost trimis pe front, fiind parte a batalionului Haiduc. În prezent, în piept îi strălucesc medaliile pentru vitejie, fiecare dintre ele amintindu-i totodată, de riscul că putea să-și pierdă viața. Veaceslav povestește cum a privit moartea în față și cum nu va uita niciodată momentele în care își pierdea camarazii, oameni care i-au fost aproape în cele mai grele clipe.
,,Ne-au spus, băieți, noi plecăm, la Holercani ne așteaptă paromul, trecem partea cealaltă la Cocieri. Ne-au echipat cu haine militare, automate, grenade și prima zi am fost am săpat tranșee. A fost tare strașnic, noaptea împușcau, de mâncat nu aveai, ospătăria era bombardată, noi singuri făceam focul la bucătărie, era pe roți bucătăria”.
Veteranul de război și fost polițist Grigore Moscalu spune că sentimentul de apartenență și dragostea față de patrie au fost atât de puternice, încât niciunul dintre colegii săi nu s-a gândit să fugă sau să refuze să-și apere țara.
..Noi eram polițiști, a fost un eveniment tare tragic, deoarece asta atenta la țara noastră, ne întâlneam cu infracțiuni, de diferită gravitate, dar cu distrugerea țării, cu armament și pentru noi a fost pentru prima dată. Nici cu gândul să aplice armele, dar ei au fost întâlniți cu gloanțe”.
,,Comemorând pe cei care au căzut trebuie să conștientizăm că trebuie să facem tot posibilul ca să nu mai fie nici un conflict, nici un război, eu sunt pentru pace, pentru neutralitate, eu sunt pentru ceea ca Moldova să fie o țară pașnică’‘, a spus fostul ministru al Apărării, Victor Gaiciuc.
,,Am prieteni care au fost alături de mine, care au plecat din viață, îi cinstim când putem. Aici este unul dintre cei mai mari cercetași ai Moldovei, primul poate, a fost pus pe linia frontului și a fost luat de lunetiști, la Tighina, în cinematograful „Drujba”, așa se chema și pentru dânsul noi o să venim cât o să fim în viață”.
Războiul s-a încheiat oficial pe 21 iulie 1992, când președintele Federației Ruse, Boris Elțîn, și cel al Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat la Moscova Acordul de încetare a focului, în prezența pretinsului lider al separatiștilor, Igor Smirnov.
Lasă un comentariu