Regimul de la Tiraspol nu oferă deocamdată un răspuns privind acceptarea sau nu a altor 60 de milioane de euro din partea Uniunii Europene, care sunt condiționate de îndeplinirea mai multor cerințe, inclusiv respectarea drepturilor omului. Premierul Dorin Recean subliniază că sunt două scenarii: fie regiunea transnistreană, care are bani pentru acoperirea necesarului de resurse energetice până în data de 10 februarie, acceptă și îndeplinește condiționalitățile, fie refuză și depășește criza energetică de una singură.
Premierul Dorin Recean afirmă că după 10 februarie, zi în care regiunea transnistreană nu va mai primi resurse energetice din cele 20 de milioane de euro din partea Uniunii Europene, sunt valabile cele două scenarii.
„Primul este că ei acceptă următoarea etapă de ajutor din partea Uniunii Europene, însă pentru aceasta trebuie să îndeplinească condițiile corespunzătoare despre care am vorbit anterior”.
Iar dacă va refuza, va trebui să găsească o soluție privind reluarea livrării de gaze, dar conform legislației.
„Dacă ei nu vor accepta să îndeplinească aceste condiții, atunci vor trebui să își găsească singuri o soluție. Ei încearcă să găsească o modalitate de a furniza gaze naturale. Și atunci în aceste condiții, statul Republica Moldova, prin Guvern, va veghea ca această tranzacție să corespundă atât legislației Republicii Moldova, cât și legislației internaționale”.
Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate în cadrul Comunității WatchDog.md, afirmă că regimul de la Tiraspol va amâna răspunsul până în ziua de 10 februarie, când expiră termenul simbolic. Dar răspunsul nu va aparține acestuia, ci Kremlinului.
„Moscova fie va găsi o schemă prin care va relua acest transport de gaze, o schemă care trebuie să fie potrivit standardelor europene, dar și a legislației Republicii Moldova: fie va da undă verde lui Krasnoselski să accepte într-o formulă sau alta acest ajutor umanitar, cel mai probabil cu negocieri dure pentru a nu pierde controlul asupra regiunii și cu întârzieri care să fie puse pe seama Chișinăului”.
Iar Alexandr Slusari, membru al Consiliului de Administrație al companiei Energocom, subliniază că „regimul de la Tiraspol nu are de gând să accepte oferta Uniunii Europene și a Chișinăului și preferă să trăiască în continuare într-o zonă gri”, susținând că o companie maghiară, controlată de apropiații premierului ungar Victor Orban, „efectuează teste cu mai mulți operatori pentru tranzitul gazului către Transnistria”, a detaliat Alexandr Slusari, precizând că Transnistria este partea componentă a Republicii Moldova, iar autoritățile sunt obligate să asigure concurența loială pentru toți agenții economici și ,,nu poate fi tolerată în continuare situația ca industria transnistreană să plătească pentru gaz și energia electrică tarife simbolice, care ar fi de 5 ori mai mici decât cele de pe malul drept”.
În opinia lui Andrei Curăraru, Kremlinul și-a mărit influența asupra regiunii separatiste odată cu declanșarea crizei energetice.
„Pe fundalul crizei gazelor este clar că toată această pseudo-entitate depinde de faptul că cineva să le dea resurse gratuite, fără ele ei nu sunt competitivi, ei nu pot face față acelor cerințe care sunt față de o regiune funcțională în secolul 21. Și de asta dependența lor față de Kremlin este crescută. Kremlinul dictează și virgulele din comunicatele lor de presă”.
În perioada 1-10 februarie, regiunea separatistă transnistreană folosește resurse energetice cumpărate de pe piața europeană din 20 milioane de euro oferite ca ajutor umanitar de Uniunea Europeană. Acesta a venit în contextul în care, din data de 1 ianuarie 2025, regiunea separatistă transnistreană a rămas fără gaze rusești, după ce Ucraina a refuzat să prelungească contractul de tranzit. La rândul ei, Gazprom companie controlată de Kremlin, refuză să livreze gaze în stânga Nistrului prin alte conducte, invocând o pretinsă datorie care nu a fost confirmată de un audit internațional realizat la inițiativa Republicii Moldova.
Lasă un comentariu