De ce se pune atât de mult accent pe gratitudine, pe a mulțumi verbal ori printr-un gest de natură fizică, de exemplu îmbrățișarea? Pentru că astfel cel care primește se simte văzut, validat, apreciat. Este întărită conexiunea emoțională, are loc apropierea emoțională, este alimentată într-o manieră sănătoasă intimitatea. Este antrenată și observarea pozitivului, antrenat astfel creierul spre reglarea emoțională, o mai bună luare de decizii. Capcanele? Le analizăm mai jos.
Absența firescului
Mulțumesc că ești aici. Mulțumesc că exiști. Ori alte variațiuni asemănătoare, parcă recitate dintr-o carte de psihologie sau preluate dintr-un curs de dezvoltare personală. Sună grozav în primă fază, dar dacă nu sunt parte din limbajul vostru obișnuit mesajul se poate transforma într-un context ciudat, forțat, artificial. Iar intenția bună a apropierii și gratitudinii să ducă mai degrabă la un spațiu emoțional între voi. Apelează la cuvinte uzuale, folosește stilul vostru obișnuit de comunicare, nu e nevoie de texte elaborate sau chiar rigide, scrie elle.ro.
Concentrarea excesivă pe pozitiv
Vrei atât de mult să conturezi un climat plăcut în relație, să dai tot ce poți tu mai bine pentru cuplul vostru, încât practic creezi un filtru exclusiv pozitiv care cumva neagă realitatea și te duci spre complianță și capitulare. Verbalizezi gratitudinea, cauți constant lucrurile bune pentru care să mulțumești în timp ce ignori cu succes tot ceea ce te deranjează. Cumva te trădezi pe tine, îți trădezi nevoile, nu ceri și nu pui limite atunci când este cazul fiind axată să vezi doar ce e frumos.
Te agăți de lucruri mici…
… și neglijezi celelalte aspecte pe care ai vrea să le primești de la partener. Practic te mulțumești cu firimituri de pâine atunci când tu ai avea nevoie și de aperitiv și de fel principal pentru a-ți potoli foamea. Nu te-a ajutat cu ceva important, dar amplifici faptul că într-o zi partenerul a dus gunoiul. Sigur că un comportament pozitiv are nevoie de întăriri pozitive, respectiv laude, chiar și când discutăm de lucruri banale, pe care orice adult ar trebui să le facă, să își asume responsabilitatea pentru ele. Dar gratitudinea aceasta pentru puțin e un mod de a te agăța de ceva când de fapt gradul tău de satisfacție în cuplu este unul destul de redus.
Îi crești îndreptățirea
Orgoliul partenerului este mângâiat, nu apreciază gratitudinea din partea ta, ci mai degrabă e alimentată partea aceea de îndreptățire, acel mi se cuvine, egoismul cu care te rănește de atâtea ori și pe care nu vrea să-l conștientizeze ca fiind ceva nesănătos pentru el și pentru voi. Ori consideră că e perfect normal să îi mulțumești deoarece așa trebuie iar el este omul perfect, care face totul bine. Nu își pune problema de a oferi în schimb, ci doar de a primi și de a se scălda în laudele care tu crezi că vă vor apropia. Pui cărămizi la un zid de aroganță și superioritate cu ajutorul căruia te ține la distanță, nu îți permite să intri și să îi vezi vulnerabilitatea.
