Victimele celui de-al doilea și cel mai amplu val de deportări staliniste au fost comemorate în mai multe localități din țară. La Monumentul Deportaților din Chișinău a fost oficiată o slujbă de pomenire, la care au participat oameni care au avut rude trimise forțat în Siberia și în alte regiuni îndepărtate ale fostei URSS. Totodată, în centrul Capitalei poate fi vizitată expoziția „Teroarea de stat în Moldova sovietică. Amploare, victime și făptași”. În cele două vagoane sunt expuse fotografii ale celor deportați, documente de arhivă și obiecte personale păstrate de familiile care au reușit să revină acasă.
Deportarea în masă din 6–9 iulie 1949 rămâne cea mai amplă și dură acțiune de epurare politică organizată pe teritoriul actual al Republicii Moldova. În doar câteva zile, peste 35 de mii de oameni printre care bătrâni, femei și copii, au fost urcați în vagoane de marfă și trimiși în Siberia la muncă forțată. În memoria celor care nu au mai revenit acasă, a fost ținută o slujbă de pomenire.
Deportările sunt considerate de istorici una dintre cele mai mari tragedii ale neamului nostru. Țărani înstăriți, intelectuali, preoți — toți au devenit, în ochii regimului comunist, persoane incomode.
,,Mama mea, fiind copilă de 11 ani, a fost deportată alături de mama sa, bunica mea, împreună cu patru copii, ea fiind văduvă. Au urcat-o în acest tren al durerii și au deportat-o în Siberia, în regiunea Kurgan. Călăi înarmați au bătut în geamul casei bunicii mele și i-au spus ca, în câteva ore, să ia câteva lucruri, pentru că îi duc în al ținut”.
,,I-au încărcat în vagon, vagon pentru transportul de animale și i-au trimis în Siberia”.
,,Odată cu ei am suferit și noi”.
,,Tot poporul, toată țara a suferit în acest calvar”.
Între anii 1940 și 1953, regimul sovietic a inițiat o politică de teroare împotriva populației din Basarabia. În doar 13 ani, aproximativ 80.000 de oameni au fost forțați să-și părăsească casele, într-un proces menit să distrugă elitele, să răspândească frica și să anihileze identitatea națională.
,,Oameni de nădejde, care își trăiau viața cu muncă cinstită și cu credință. Care își vorbeau limba și păstrau tradițiile cu mândrie. Oameni a căror verticalitate a fost considerată o amenințare de regimul sovietic. În condiții inumane: foamete, frig, muncă silită, oamenii noștri au fost nevoiți să supraviețuiască departe de casă. Chiar și în exil și-au păstrat identitatea și valorile”, a spus Maia Sandu.
În centrul Capitalei este deschisă expoziția „Teroarea de stat în Moldova sovietică. Amploare, victime și făptași”. Două vagoane de tren, expuse pentru al treilea an consecutiv, conțin fotografii, documente, obiecte personale și materiale multimedia despre drama celor deportați. Persoanele care vor vizita expoziția, deschisă zilnic, de la 09:00 la 21:00, vor fi însoțite de ghizi.
,,Iată, aici avem poza lui Mihai Dolgan, deportat în satul Onohoi, RASS Bureatia”.
Iar în satul Mereni, raionul Anenii Noi, a fost inaugurat Monumentul „Trenurile Marii Dureri” — o lucrare semnată de istoricul Gheorghe Postică și artistul Mihai Caragi. Monumentul evocă vizual drama zecilor de mii de oameni deportați în Siberia în urma celui de-al doilea val de deportări staliniste din iulie 1949.
