În fiecare an, credincioșii ortodocși întâmpină Săptămâna Mare cu smerenie și rugăciune, iar ziua de Joi din Săptămâna Patimilor, cunoscută și ca Joia Mare, ocupă un loc aparte în rândul tradițiilor pascale. Această zi are o profundă încărcătură religioasă și simbolică, fiind momentul în care se rememorează Cina cea de Taină, dar și începutul suferințelor Mântuitorului Iisus Hristos.
Obiceiuri și tradiții în Joia Mare
Joia Mare marchează ultima zi în care se mai pot face pregătiri de Paște, înainte de intrarea în zilele de doliu și reculegere profundă – Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. Este ziua în care se definitivează curățenia generală a casei, iar femeile se grăbesc să termine toate treburile gospodărești.
În această zi se ține și una dintre cele mai importante slujbe ale Săptămânii Mari, numită Denia celor 12 Evanghelii. Este o slujbă lungă și emoționantă, în care se citesc fragmente din cele patru Evanghelii care descriu Patimile lui Hristos. În multe locuri din țară, credincioșii vin la biserică cu lumânări și le aprind la fiecare Evanghelie, pentru a duce acasă „lumină din Joia Mare”.
Dar poate cea mai cunoscută tradiție a zilei este vopsirea ouălor, mai ales a celor roșii.
De ce se vopsesc ouăle în culoarea roșie?
Vopsitul ouălor în Joia Mare are rădăcini adânci, atât religioase cât și simbolice. Potrivit tradiției creștine, ouăle roșii simbolizează sângele vărsat de Iisus pe cruce. Roșul devine astfel un semn al jertfei și al biruinței vieții asupra morții.
Una dintre legendele populare spune că, după ce Hristos a fost răstignit, Maica Domnului ar fi pus un coș cu ouă la baza crucii, iar acestea s-ar fi înroșit de la sângele Mântuitorului. Alte variante spun că ouăle s-au înroșit în momentul în care Hristos a înviat, ca semn al miracolului.
În cultura populară, oul este simbolul vieții și al renașterii – motiv pentru care este perfect asociat cu sărbătoarea Învierii. Vopsirea ouălor în alte culori a apărut mai târziu, însă oul roșu rămâne simbolul central al Paștelui.
Alte semnificații și superstiții
Joia Mare este și ziua în care, în unele regiuni ale României, se aprind focuri în curți sau în cimitire, pentru a încălzi sufletele celor trecuți în neființă. Este considerată o zi în care „se deschid cerurile”, iar sufletele celor morți vin să-și viziteze casele. De aceea, multe gospodine lasă coșuri cu colaci, lumânări și ouă roșii pe morminte.
Tot în Joia Mare se spune că nu este bine să dormi în timpul zilei, pentru că vei fi leneș tot anul, iar sufletul tău ar putea fi „furat” de Joimărița, un personaj mitologic care pedepsește oamenii neharnici.
Joia Mare este mai mult decât o zi de pregătiri – este un moment de meditație și de reconectare cu valorile fundamentale ale credinței: jertfa, iertarea și speranța. Iar oul roșu, acest simbol simplu dar profund, continuă să unească generații și să transmită, an de an, mesajul Învierii.
Lasă un comentariu