Și-a dorit să meargă la școală, să învețe să citească și să calculeze, să alerge și să se bucure de aceeași copilărie ca orice alt copil, însă viața a fost dură cu ea chiar din fragedă copilărie. Marina Vechiu, în vârstă de 38 de ani, a fost diagnosticată cu boala Pott, o formă severă de tuberculoză a coloanei vertebrale care afectează picioarele, încă de la vârsta de doi ani. A fost supusă unei intervenții chirurgicale, dar a rămas dependentă de scaunul cu rotile pentru tot restul vieții. Deși Marina este vorbitoare de limba rusă, și-a dorit mult să vorbească cu echipa ONE TV în limba română.
,,Atunci era timpul mai greu, nu era rampe cum să merg, erau multe scări. Și mama se mai temea să nu se râdă de mine copii, să nu mă obijduiască. Am învățat acasă singură, prietenele, am fost la școala de pictură’’.
Aștepta ziua în care se va ridica din scaunul cu rotile, dar, atunci când a ajuns la vârsta adolescenței, a înțeles că trebuia să se obișnuiască cu acest stil de viață. A avut nevoie de ani pentru a găsi puterea de a merge mai departe. Iar acum are sute de prieteni care o susțin la bine și la greu.
,,Eu am crezut că o perioadă de timp voi fi așa în scaun cu rotile. Fiindcă eu văzusem doar persoane bătrâne care sunt în scaun cu rotile, credeam că așa un timp și apoi voi merge. Am făcut cunoștință cu o persoană cu dezabilități de la Cahul, m-a invitat acolo la tabără, atunci m-am bucurat că nu sunt singură….. Acolo am făcut cunoștință cu mulți oameni, fete tinere, în vârstă, copii, comunic, acum am foarte mulți prieteni și peste hotare’’.
Marina spune că a muncit mereu pentru a se întreține, iar când i-a fost greu, a pictat și a vândut tablouri, fără a aștepta ajutor. Acum, zilnic, merge la două centre specializat unde are diferite activități cu zeci de copii cu nevoi speciale, ceea ce o face fericită și împlinită.
,,Eu mă uit la dânșii la istoriile lor și eu îi văd pe mine în ei. Vreau să le ofer dragostea care nu o au de acasă. Îi învăț să vorbească frumos’’.
În 2024, a participat pentru prima dată la evenimentul Frumusețea fără limite, dedicat persoanelor cu dizabilități, iar admirația publicului a făcut-o să se simtă deosebită. ,,Mi-a dat un stilist care avea stiluri de la Franța, cu o rochie roșie și cu o pălărie ca pe timpuri, ca prin anii 60, am vrut o rochie specială să nu fiu ca alții. M-am bucurat foarte mult, să mă văd cât de frumoasă pot să fiu chiar dacă sunt în scaun cu rotile…’’.
Lasă un comentariu