STARNEWS

Eric Roberts dezvăluie abuzul și recuperarea în noile memorii profund personale: „Aș vrea să fac bine”

Compus de Carolina Digori

Eric Roberts pune totul pe masă. În noile sale memorii, Runaway Train: Or the Story of My Life So Far, Eric Roberts, în vârstă de 68 de ani, povestește despre educația sa problematică din Georgia, despre multele suișuri și coborâșuri din lunga sa carieră de actor și își cere scuze public surorii sale Julia Roberts, în vârstă de 56 de ani, cu care a avut mult timp o relație complicată.

Roberts, care tocmai a fost anunțat ca fiind unul dintre concurenții celebri din viitorul sezon al emisiunii Dancing With The Stars, este fiul lui Walter Roberts și al lui Betty Lou Bredemus, care au condus o școală de actorie progresistă pentru copii în Atlanta, Georgia. El își descrie tatăl ca fiind un om care bea și era predispus la izbucniri violente, și care a fost crescut de un tată abuziv.

Un bărbat, scrie el, care a devenit gelos pe cariera fiului său și care „era un individ foarte distrus și nu era sigur pentru mine, sau pentru oricine altcineva, să am ca tată”.

După ce părinții săi au divorțat în 1971, mama sa s-a căsătorit cu Michael Motes. Julia, care era cu 10 ani mai tânără decât Eric, și sora lor Lisa, acum în vârstă de 59 de ani, au locuit cu ei în Smyrna, Georgia, împreună cu sora lor mai mică, Nancy Motes (fiica lui Betty și Michael). Eric a rămas cu Walter, care în cele din urmă a murit de cancer în 1977.

La vârsta de 17 ani, Eric s-a mutat la New York pentru a studia actoria și a avut un succes timpuriu în King of the Gypsies în 1978, urmat de Star 80 al lui Bob Fosse și Pope of Greenwich Village, alături de Mickey Rourke, în 1984. Rolul său principal ca deținut evadat în thrillerul Runaway Train din 1985 i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Cariera sa de peste cinci decenii, a fost plină de multe înălțimi și coborâri spectaculoase. A refuzat rolul lui Iisus în filmul lui Martin Scorsese, The Last Temptation of Christ, pierzând pentru totdeauna șansa de a lucra cu aclamatul regizor. În 1981, a fost implicat într-un grav accident de mașină care l-a băgat în comă timp de trei zile și despre care spune că, alături de anii de abuz de droguri, i-a afectat memoria și amintirile.

În momentul în care sora sa Julia s-a mutat la New York în 1985 și a început să se lanseze în propria carieră de actriță, el era dependent de cocaină. La acea vreme, el era actorul mai faimos, iar mai târziu a afirmat de mai multe ori despre sora sa superstar: „Dacă nu eram eu, nu ar fi existat Julia Roberts”.

Peste patru decenii mai târziu, noua sa carte revine asupra acestei afirmații. El scrie: „Sper că Julia va accepta aceste scuze publice. A fost un lucru prostesc pe care l-am spus”.

Roberts recunoaște că utilizarea drogurilor i-a sabotat relațiile cu surorile sale. „Nu aș fi surprins dacă ar suferi de PTSD de pe vremea când era periculos să fii în preajma mea”, scrie el.

„Lisa și Julia aveau nevoie de iubire și protecție – în schimb au primit frică și nesiguranță”.

„Desigur, cea mai mare consecință a consumului meu de droguri a fost pierderea Emmei”, scrie el despre lupta pentru custodia fiicei sale, Emma Roberts, pe care o împarte cu mama sa, Kim Cunningham. Cei doi s-au despărțit când Emma era un bebeluș.

Potrivit lui Eric, care este căsătorit cu Eliza Garret din 1992, lucrurile s-au destrămat cu sora sa Julia atunci când aceasta l-a susținut pe Cunningham în lupta pentru custodie, într-un moment în care dependența sa de cocaină era scăpată de sub control.

El nu intră în detalii în memoriile sale, dar admite că a fost decizia corectă.

Îmi imaginez că voi rămâne fratele Juliei și tatăl Emmei Roberts pentru tot restul vieții mele„, scrie el. „Aș vrea să mă achit de asta, să mă dau la o parte cu mândrie și grație. Acesta este o parte din motivul pentru care am scris cartea.”

El simte că s-a împăcat și cu tatăl său.

Știam că îl iubesc. Nu puteam trăi cu rușinea de a-l iubi sau de cine era el, cineva capabil de lucruri teribile”, scrie el. „Mi-a fost rușine să fiu atât de mult ca el și atât de mult ca el”.

În concluzie, el spune: „Dacă ați iubit vreodată un părinte … cu o natură crudă, nu este niciodată prea târziu să începeți să vă reveniți din rușinea și durerea provocate de toate acestea.”

Despre autor

Carolina Digori

Lasă un comentariu