Victimile primului val de deportări staliniste au fost comemorate joi la Chișinău. Acum 83 de ani, peste 25 de mii de moldoveni au fost urcați în vagoane pentru vite și trimiși în lagăre de muncă forțată, Gulag-uri, în Siberia și stepele Kazahstanului. Sovieticii au ales „culaci”, preoți, intelectuali și membri ai fostelor partide politice, adică cei mai buni reprezentanți ai populației locale, iar cei care au supraviețuit acestor orori spun că nu le vor uita niciodată. Liderii de la Chișinău susțin că lecțiile trecutului trebuie însușite, subliniind că aderând la Uniunea Europeană vom trăi în pace și democrație.
,,Dragi colegi, vin cu rugămintea să ținem un minut de reculegere pentru toți cei care au au avut de suferit și pătimit în urma acelor represiuni politice”, a declarat președintele Parlamentului, Igor Grosu.
Stepanida Catanoi din satul Ursoaia, raionul Căușeni avea opt ani când împreună cu mama, tata și frații săi au fost luați pe sus în zorii zilei și urcați într-un tren pentru a fi transportați forțat în Siberia.
,, Am mers două săptămâni cu trenul, dar în cel marfar care aduc vite. Până la Tiraspol ne-a adus cu tata împreună și cu mama. La Tiraspol ne-au despărțit, la ora 01:00 ne-au sculat din somn și ne-au adus”.
Aproape patru ani a îndurat foame și frig, revenind acasă în 1948, dar nu a putut să se bucure prea mult de viață pentru că un an mai târziu a fost deportată din nou.
,,Aveam gospodărie, casă, tata a trăit binișor dacă era primar. Gospodar a fost, să fi fost un golan nu-l ridica. Și ne-a abătut să venim acasă, din capul nostru am venit, fără lege, fără nică”.
A revenit la baștină în 1953 cu un certificat de naștere fals și a găsit în locul casei sale o casă de cultură, iar acum la decenii distanță povestește că acele condiții extrem de grele din Siberia i-au marcat întreaga viața atât a sa, cât și a familiei sale.
,,Din Kazahstan făcută și sora mi-a spus că nu și-au făcut-o dreaptă, ei ți-au făcut mai mică. Tu ești mai mare”.
Potrivit expertului în domeniul securității Artur Leșcu, pe teritoriul dintre Prut și Nistru ocupat de Uniunea Sovietică în urma pactului Ribbentrop-Molotov, puterea sovietică a început ,,o campanie de epurare, teroare și represiuni fără precedent”, iar adevăratul calvar a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02:30.
,,Organele represive locale au rezervat din timp 1.315 vagoane. Nu pentru produse sau cărbuni. Pentru 85.000 de oameni, care urmau să 6e transporți în condiții inumane, cât se poate mai departe de casele lor. Listele celor deportați erau întocmite cu nenumărate abateri, scrise de mână, fără ștampile sau avize ale unor instituții de stat. Pentru pregătirii sărmanii oameni aveau la dispoziție cel mult două ore”.
Artur Leșcu mai afirmă că ,,o țintă predilectă a deportărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia, venind din alte regiuni ale URSS, precum evrei, ucraineni, dar și ruși.
,,Suferințele prin care au trecut acești oameni sunt greu de descris. Vorbim de vara anului 1941, un moment tragic pentru întreaga omenire. Dar care a lăsat urme deosebit de adânci în istoria noastră. Și efecte care sunt simțite și astăzi în Republica Moldova, lăsată la mijlocul secolului al XX-lea fără cei mai demni reprezentanți ai neamului”.
Președintele Maia Sandu, într-o postare pe internet, susține că deportările sunt ,,tragedia poporului nostru” pe care ,,nu o vom uita niciodată”, dar și din care trebuie să luăm învățăminte.
,,Avem datoria să păstrăm vie memoria nedreptății prin care au trecut bunicii și străbunicii noștri. Să le onorăm demnitatea umană, care i-a ajutat să țină minte cine sunt și de unde se trag, chiar și în condiții inumane, la capătul lumii. Să reținem lecția trecutului, respingând ferm orice impulsuri totalitare pe pământul nostru, și să educăm generația tânără în spiritul libertății și democrației, care îi vor pregăti pentru o viață în pace și prosperitate, în Moldova Europeană, parte a lumii libere. Astfel, vom respecta și vom onora sacrificiul străbunilor, dar și vom asigura copiilor Moldovei un viitor în care ei nu vor fi scoși din case, urcați în trenuri de vite și deportați pentru simplul fapt că își duc onest traiul în casa și țara lor”, a declarat președintele Republicii Moldova, Maia Sandu.
Iar premierul Dorin Recean a anunțat că, pe parcursul lunii iulie, când aniversăm 75 de ani de la al doilea val de deportări, vor fi organizate o serie de evenimente dedicate comemorării victimelor deportărilor și represiunilor staliniste.
,,Deportați la mii de kilometri, acești oameni și-au păstrat demnitatea și identitatea, lăsând în urmă lecții de viață pe care trebuie să le învățăm ca astfel de lucruri să nu să se mai întâmple. Inclusiv pentru asta construim Moldova Europeană care într-un final să ne ducă ireversibil într-un spațiu al libertății, al păcii, al bunăstării și al siguranței zilei de mâine”.
Datele oficiale arată că peste 25.000 de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie. Primul val de deportări din perioada sovietică a fost urmat de alte două, în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit peste 40.000 de oameni.
Lasă un comentariu